Taurina - un aminoacid subapreciat

Taurina este un acid aminoetilsulfonici prezent in secretia biliara. Impreuna cu colina formeaza acidul taurocolic. Se prezinta sub forma de cristale albe, solubile. Acest aminoacid este produs si de organismul nostru, in special in muschi, creier, inima si sange. O persoana care cantareste 70 kg are in mod natural aproximativ 70 g de taurina distribuita in tot corpul, adica de 70 de ori mai multa taurina decat o cutie de bautura energizanta, care contine 1000 mg.

Uneori, in conditii de stres sau de efort fizic, organismul uman elimina prin urina o cantitate mai mare de taurina si e posibil astfel ca aceasta substanta sa nu mai fie sintetizata suficient. In acest caz putem recurge la consumul unei bauturi energizante pentru a compensa deficitul de taurina.

Este o substanta vitaminoasa. In anul 1827 cercetatorii au separat pentru prima data aminoacidul taurina din bila de taur. Insa de abia recent a fost descoperit rolul lui in calitate de component alimentar necesar mentinerii sanatatii, indeosebi pentru sugari. Organismul nostru poate sintetiza taurina, la fel ca si carnitina, transformand alti aminoacizi, cum sunt cisteina si metionina.

Pentru fiinta umana, taurina este considerata a fi un compus conditionat esential. Dupa efort fizic foarte intens, corpul nu mai poate produce suficienta taurina si este posibila aparitia unui deficit relativ. De asemenea, la copiii nascuti prematur exista un deficit al enzimelor necesare conversiei cistationinei in cisteina, ceea ce poate induce un deficit de taurina. Taurina este esentiala in acest context si este adaugata, ca masura de prudenta, in multe formule pentru sugari.

Printre beneficiile taurinei in corp: regleaza temperatura atunci cand este prea cald sau prea frig, reduce stresul, creste performanta inimii, ajuta la detoxifierea organismului.



Alte roluri ale taurinei includ cele de "mesager metabolic", osmoreglarea, cu reechilibrarea organismului dupa soc osmotic, implicarea in homeostazia tesutului adipos, homeostazia calciului, inhibitia arderilor respiratorii din macrofage si neutrofile, inhibarea transmiterii in fluxului nervos, potentarea pe termen lung a activitatii corpului striat si hipocampului, rolul antioxidant, detoxifierea si stimularea glicolizei si a glicogenezei, cresterea fortei de contractie a muschiului cardiac, asigurarea stabilitatii membranelor celulare si a transferului transmembranar ionic, etc.