Iodul este un element chimic cu o abundenta relativ redusa in sistemul Solar si in scoarta terestra. Iodurile sunt foarte slab solubile in apa, totusi, elementul este prezent intr-o concentratie mai mare in apa marilor, aspect ce explica dependenta de iod a metabolismului animalelor si a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de catre organismele vii. Iodul a fost descoperit in 1811 de catre Courtois in cenusa plantelor marine.
Cand s-a folosit prima oara iodura de potasiu? Ce este iodura de potasiu?
In anul 1820, francezul Jean-François Coindet a fost primul care a folosit iodul in medicina, sub forma unei tinctura de iod si iodura de potasiu, acesta folosind-o ca un medicament pentru combaterea gusii endemice. El a observat ca tratamente traditionale contra gusii constau in consumarea cenusii de alge, iar din moment ce alga era bogata in iod, acesta ar fi fost ingredientul activ. A avut dreptate, insa, deoarece pacientii care au primit tinctura de iod ca medicament au suferit dureri gastrice severe din cauza efectelor iritante ale acesteia, tratamentul fiind abandonat.
Cu toate ca solutia de iod a esuat ca remediu pentru gusa, ea a devenit un tratament acceptat pentru ranile deschise, chiar daca nu se stia la vremea aceea ca eficacitatea acestuia se datora proprietatilor sale antiseptice. O perioada, iodul si compusii iodici organici au fost folositi pe scara larga ca antiseptice si dezinfectante; cu timpul, acestia au fost inlocuiti cu preparate mai putin agresive.
In 1830 a fost stabilita o alta legatura intre gusa si nivelul de iod, observandu-se ca in regiunile in care gusa era endemica rezervele de apa aveau un continut redus de iod, dar incercarile de la mijlocul secolului al XIX-lea de vindecare a gusii cu ajutorul acestui element a fost abandonata cand pacientii au inceput sa sufere vizibil din cauza excesului de iod.
Dupa descoperirea bombei nucleare si folosirea energiei atomice in alimentarea unor submarine sau pentru armanent, in constructia unor centrale atomo-electrice, iodura de potasiu a fost utilizata si in caz de accidente nucleare sau accidente ale reactoarelor nucleare pentru a preveni absorbtia de iod radioactiv in tiroida. In cazul accidentelor reactoarelor nucleare, poate sa existe o emisie de iod radioactiv, iar in caz de contaminare, iodul radioactiv este preluat de catre tiroida.
Ce contine iodura de potasiu? Cum se obtine iodura de potasiu? Iod vs. Iodura de potasiu?
Dupa cum am afirmat anterior, Iodura de potasiu este sarea de potasiu a iodului stabil neradioactiv, cunoscut drept in termeni de specialitate iod 150. Iodura de potasiu anihileaza izotopul radioactiv din iodul radioactiv - I 131.
Practic iodura de potasiu ajuta la blocarea absorbtiei iodului radioactiv de catre tesutul glandei tiroide. Se stie deja ca dintre toate glandele hormonale din organism, glanda tiroida este cea mai sensibila la radiatia radioactiva, in special este foarte reactiva fata de iodul radioactiv.
Mai multe informatii
Dupa cum ii spune si numele, iodura de potasiu are legatura cu iodul, dar se face deseori confuzie din aceasta cauza pentru ca ele au structuri chimice diferite si roluri diferite.
Iodura de potasiu. Contraindicatii.
Iodura de potasiu nu trebuie folosita prolilactic pentru ca poate deregla ireversibil glanda tiroida. In plus, vaporii de iod cauzeaza iritatii pulmonare severe, care pot conduce la edem pulmonar. Concentratia admisibila maxima de iod in organism este de 1 mg/m3, elementul in sine fiind periculos pentru organism, o doza de 2 grame reprezentand o cantitate toxica.
Totodata, contactul iodului cu pielea si membranele mucoase cauzeaza arsuri severe, mai ales in caz de accident nuclear si de radiatie cu iod radioactiv. Antidotul pentru acestea este tiosulfatul de sodiu, nerecomandat pentru interventiile intravenoase datorita convertirii rapide a iodului in iodura. Hainele victimei se indeparteaza si pielea este spalata sub jet de apa. Daca ochii au intrat in contact cu iod se aplica apa calda sau solutie salina cel putin 15 minute.
.
